sâm. iun. 19th, 2021
Mary Trump, nepoata președintelui SUA: Americanii trebuie să înțeleagă cât de rău ar putea ajunge lucrurile cu încă patru ani cu Donald


Mary Trump, una dintre nepoatele președintelui Statelor Unite și autoarea cărții „Prea mult și niciodată destul. Cum a creat familia mea cel mai periculos om din lume”, i-a acordat un interviu în exclusivitate jurnalistei Digi24 Andreea Popa. Mary Turmp a vorbit despre alegerile din SUA, cum e Donald Trump atunci când camerele televiziunilor nu sunt prin preajmă și despre cartea ei.

Andreea Popa: Alegerile din Statele Unite se apropie. Spuneai într-unul din interviurile tale că în 2016 oamenii nu îl cunoșteau cu adevărat pe Donald Trump. Îl cunosc acum?

Mary Trump: Ar trebui, dar nu toată lumea acordă atât de multă atenție cum facem noi, cei care ne bucurăm de privilegiul timpului. Și mai trebuie să înțelegem că foarte mulți oameni din America își iau informațiile din surse precum Fox News care nu spun niciodată adevărul. Eu am sperat să adaug încă un nivel peste informațiile cunoscute despre Donald Trump și să îi ajut pe oameni nu să înțeleagă, fiindcă am văzut suficiente lucruri care s-au petrecut, dar să îi ajut să vadă de ce el este cel cum este și de ce face lucrurile pe care le face. Și cel mai important, din punctul acesta el nu va acționa mai bine niciodată, va ajunge doar mai rău. Cam acesta a fost scopul meu.

Ai spus că el nu se va mai face bine, ci doar mai rău. De ce?

Donald este genul care are foarte multe tulburări psihologice severe. Din câte știu eu, nu a urmat niciodată un tratament pentru vreuna din ele. La fel ca în cazul oricărei alte probleme medicale care e lăsată netratată, va merge spre mai grav. Pe lânga toate acestea, el se află sub un stres incredibil, care poate agrava orice boală.

Ce ne poți spune despre Prima Doamnă? Care este rolul ei în Administrația Trump în comparație cu rolul pe care Michelle Obama l-a jucat în timpul președinției lui Barack Obama?

Sincer, nu am nici cea mai mică idee ce face Melania. Înainte de toate, vreau să spun că nu cred că acea persoană, așa-numita Primă Doamnă, ar trebui să aibă vreo obligație să facă ceva, pentru că nu e plătită. Nu e o slujbă adevărată așa că e în regulă. Problema este că ea sprijină un om care este atât de rasist, atât de misogin și atât de crud. Cu asta am eu o problemă.

Este Donald Trump genul de om care să accepte o înfrângere? În opinia ta, ce va face președintele Trump, dacă Joe Biden câștigă alegerile?

Donald nu poate accepta o înfrângere. Așa că trebuie să sperăm că Joe Biden câștigă cu o foarte mare diferență. Motivul pentru care spun asta este fiindcă, dacă va fi o victorie care nu poate fi întoarsă în vreun fel, dacă va fi o diferență atât de mare încât să nu poată cineva să spună că s-a trișat sau că a fost fraudă, atunci Donald va trebui să plece, pentru că nimeni nu îl va mai putea ajuta. El însuși oricum nu va accepta. Va continua să spună că a fost furat sau ceva asemănător, dar asta nu va schimba situația. Mă îngrijorează însă situația în care rezultatele sunt apropiate.

Spuneai în urmă cu câteva zile că unchiul tău vede boala ca pe un semn de slăbiciune. De ce se întâmplă asta?

Asta vine direct de la bunicul meu, care avea o idee foarte ciudată despre ceea ce înseamnă o persoană slabă. Să fii bun te făcea slab, să îți accepți greșelile te făcea slab, dar și să fii fizic bolnav sau să ai o dependență te făcea slab. Din cauză că bunicul meu nu a fost bolnav nici măcar o zi în viața lui – și nu glumesc, cred că s-a îmbolnăvit pentru prima dată când a ajuns pe la 80 de ani – i-a fost foarte ușor să mențină acest concept. Iar Donald a învățat de la o vârstă fragedă că orice semn de slăbiciune, chiar și acelea asupra cărora nu ai control, nu sunt acceptabile. Deci, cred că să fie bolnav din cauza noului coronavirus e ceva cu care se împacă foarte, foarte, foarte greu.

Și totuși tatăl tău, care a fost fratele mai mare, nu credea că semnele de afecțiune sunt semne de slăbiciune.

Nu, din fericire pentru mine nu credea așa ceva, dar asta a însemnat și că a fost foarte vulnerabil în fața cruzimii bunicului meu fiindcă a fost un om bun, generos și sensibil, dar a fost și un alcoolic. Și toate acestea au fost percepute ca fiind de neiertat și demne de cele mai groaznice pedepse.

Cum este Donald Trump, atunci când nu este filmat? Îl știm cu toții de la știri în calitate de președinte al Statelor Unite sau de dezvoltator imobiliar. Am văzut că a apărut și într-un reality show, dar cum e el atunci când camerele de filmat nu sunt prin preajmă?

Este exact la fel. Spre deosebire de aproape toate persoanele pe care le cunosc, el nu se schimbă indiferent de context. E chiar deranjant. El nu are un sine privat.

Poți explica mai mult, te rog?

Desigur. Cei mai mulți dintre noi ne adaptăm felul în care ne comportăm în funcție de situație. Eu sunt diferită, vreau să spun că sunt aceeași persoană, dar mă voi comporta diferit într-un interviu oficial cu cineva pe care îl văd pentru prima dată față de cum mă voi comporta când camera este oprită și voi vorbi cu fiica mea sau cu prietenii. Donald, pe de altă parte, nu se schimbă niciodată indiferent cine face parte din audiență sau care sunt circumstanțele. Și asta arată, este un semn că persoana respectivă nu e bine.

Aș vrea să vorbim și despre cartea ta care e disponibilă acum în România. Cei care nu au citit varianta în engleză o pot căuta pe cea în română. Când ai decis să scrii această carte și de ce?

Cred că era toamna anului 2017. Le înmânasem reporterilor speciali de la New York Times, Sue Craig și Russ Buettner, 40.000 de pagini, documente pe care uitasem că le am. Erau dintr-un proces în care fusesem implicată cu familia mea în urmă cu 20 de ani. Nici nu știam ce fel de informații conțineau. După cum s-a dovedit, acestea au demonstrat că Donald nu era nici pe departe un om realizat pe forțe proprii și că nu a fost niciodată un om de succes. Am simțit pentru prima dată că am dovezi clare. Înaintea alegerilor ar fi fost cuvântul meu împotriva cuvântului său și nu mă așteptam ca cineva să mă creadă, dar în sfârțit aveam dovezi. În acel moment, situația din țară mergea din rău în mai rău. Am simțit că trebuie să fac ceva pentru a-i ajuta pe americani să înțeleagă cât de rău ar putea ajunge lucrurile cu încă patru ani cu Donald.

De ce nu ai încercat să spui ceva în perioada în care a candidat pentru prima dată pentru Casa Albă?

Este o întrebare foarte bună, fiindcă e important ca oamenii să-mi înțeleagă motivele. În 2016 s-au întâmplat mai multe lucruri. În primul rând, eu sunt din New York, locuiesc în New York și îl cunosc pe Donald. Îl știu de o viață, așa că nu mi-a trecut prin minte că ar putea câștiga, fiindcă toată lumea din New York știe că e un om de afaceri teribil și că a intrat de mai multe ori în faliment. Nu mi-am dat seama că oamenii din afara New York-ului îl vedeau cu totul altfel. În al doilea rând, așa cum am spus, nu aveam nicio dovadă. Ar fi fost doar o poveste, eu care le-aș fi spus oamenilor că este o persoană bolnavă psihic, căreia nu ar trebui să i se permită să se apropie de Casa Albă. Nu sunt sigură că știți, dar în ultima perioadă dinaintea alegerilor scăpa basma curată cu orice. I-au fost trecute cu vederea rasismul și faptul că a recunoscut pe o înregistrare că agresează frecvent femei. A insultat eroi de război. Efectiv, cred că nu aș fi putut face nimic în acel punct pentru a face o diferență.

Poate să câștige din nou?

Oricine candidează are o șansă să câștige. Are șanse mai mari de zero să câștige, iar asta este înspăimântător. Tocmai de aceea trebuie să facem tot ceea ce ne stă în puteri pentru a-i convinge pe cei care nu ies la vot să voteze și să sperăm că putem supraviețui nu doar – nici nu știu exact cât mai avem, trei săptămâni și jumătate, dar și în cele 79 de zile din momentul alegerilor din noiembrie și până la inaugurarea din 20 ianuarie.

Ai discutat cu cineva ideea de a scrie o carte, mă refer la cineva din familie sau prieteni apropiați, înainte de a începe efectiv să scrii, fiind conștientă de impactul pe care îl va avea această carte?

Nu am vorbit cu nimeni din familie, pentru că știam că nu vor fi de acord. Am vorbit însă cu niște prieteni apropiați fiindcă a fost o carte dificil de scris. Și sincer nu aveam de unde să știu dacă va reuși să producă o schimbare. A fost riscant din acest punct de vedere. Mă bucur că a mers bine și sper că va schimba ceva, dar nu aveam de unde să știu asta acum doi ani.

Ai avut îndoieli în timp ce scriai cartea?

Nu. Nu. Singurul lucru de care mă temeam a fost că ar putea fi irelevantă și că e totul în zadar, dar nu m-am gândit în niciun moment că nu ar trebui să o scriu.

Am văzut cu toții știrile. Ai fost destul de aspru criticată pentru această carte. Prima dată când președintele a vorbit despre ea, a spus că este o carte proastă și răutăcioasă. Te-aș întreba în acest context, care mai e acum relația cu unchiul tău?

Oh, inexistentă. Și e în regulă. Adică înțeleg. Nu e o carte care să îl pună într-o lumină favorabilă. E sinceră, în schimb, dar înțeleg de ce Donald sau oricine altcineva din familie nu ar vrea neapărat să păstreze legătura cu mine.

Și cum era situația înainte de a scrie cartea?

Totul s-a schimbat când bunicii mei m-au dezmoștenit. Așa că nu am ținut legătura ani la rând. Procesul… am ajuns în instanță pentru moștenirea bunicului. Procesul s-a încheiat la începutul lui 2001 și nu am avut niciun contact până în 2009, când din motive pe care nu le înțeleg, am fost invitată la nunta verișoarei mele Ivanka. După aceea, singurul contact pe care l-am mai avut cu Donald a fost după alți opt ani, când am mers la Casa Albă pentru ziua de naștere a mătușii mele. Singura persoană cu care am ținut legătura între timp a fost mătușa mea, Maryanne.

Și cum a fost interacțiunea cu Donald Trump când ai fost invitată la Casa Albă? Știu că ai scris despre asta și în cartea ta.

A fost… tocmai pentru că el e la fel mereu, a fost în regulă. Ce mi s-a părut interesant a fost faptul că prima dată când l-am văzut, când intram în Sufrageria de Stat, în Casa Albă. M-a văzut, mi-a zâmbit și și-a îndreptat degetul spre mine și a zis: am cerut în mod special să fii invitată. Ceea ce nu este adevărat, dar m-am gândit că a fost simpatic fiindcă a făcut efortul de a mă minți în privința asta. A fost un moment tipic pentru Donald.

Care sunt amintirile tale din copilărie legate de Donald Trump, fiindcă am citit în cartea ta că ți-ai petrecut copilăria în casa bunicilor?

Am petrecut mult timp acolo. Donald și unchiul meu Robert erau mult mai tineri decât tatăl meu, erau mai apropiați ca vârstă de mine sau erau suficient de tineri, încât eu și fratele meu și verișorul nostru să ne petrecem timpul cu ei. Jucam fotbal cu Rob în curte și de fiecare dată când venea și Donald, jucam baseball sau fotbal. A fost bine. Nu pot spune că eram apropiați, dar ne înțelegeam. Dar în același timp, eu eram cea mai mică și eram și fată. Eram singura fată pe vremea aceea, deoarece copiii lui Donald sunt mult mai mici decât mine și nici nu erau pe lume atunci, așa că eram destul de des lăsată în urmă. Am petrecut mult timp singură, dar în afară de asta ne înțelegeam bine.


By Stiri

Lasă un răspuns