vin. ian. 22nd, 2021
Deliciile banului public în provincie: Când preotul e și director, subalterni sunt rudele; Când nu-ți place slujba, stai acasă 9 luni


Caz incredibil la Biblioteca Municipală din Câmpulung Muscel. Directorul, care este şi preot, a falsificat chiar în faţa primarului semnătura de pe un document oficial. Este vorba despre cererea de concediu a fiicei sale, angajată şi ea a bibliotecii. De altfel, întreaga familie a directorului lucrează acolo. În plus, un funcţionar al Primăriei nu a mai venit la serviciu timp de nouă luni de zile. Iniţial a spus că este bolnav, apoi a recunoscut că nu îi mai place slujba. Spune că a ales să lucreze la stat pentru aici postul este mai sigur şi mai bine plătit. Urmăriţi cum s-a întâmplat totul într-un nou episod al campaniei „Statul la Stat”.

Familia iubitoare de cultură

La biblioteca municipală lucrează o întregă familie. Tatăl, Ştefan Ştefănescu, este director şi, în acelaşi timp, preot la o biserică din oraş. Şi-a adus lângă el fiica şi ginerele, iar soţia se ocupă de contabilitatea instituţiei. La apariţia primarului, fiica directorului nu era la serviciu.

Primar: Unde e soţia?

Director: Este în concediu?

Primar: Ce concediu?

Director: De odihnă.

Primar: Îmi arătaţi şi mie hârtia?

Director: Da.

Primar: Vă rog.

Director:  Da.

Primar: Sunteţi sigur, părinte, că aveţi hârtie, da?

Director: Da.

Primar: Sută la sută.

Director: Da, da.

Primar: Bine. Să nu faceţi acum pe loc.

Preotul director dispare câteva minute şi se întoarce cu documentul solicitat. Primarul îl studiază cu atenţie, iar apoi cere şi un raport de activitate întocmit de fiica preotului. Compară cele două semnături şi… surpriză.

Primar: Cum explicaţi faptul că semnătura nu se pupă?

Director:  Da, mă rog!

Primar: Mă rog, ce? Vă întreb, puteţi să fiţi onest cu mine?

Director: Poftiţi?

Primar: Puteţi să fiţi onest cu mine?

Director: Da, da, da.

Primar: Este semnată de fiica dumneavoastră această cerere de concediu?

Director: A fost depusă de ea, dar nu a semnat-o.

Primar: Şi când aţi făcut-o?

Director: În niciun caz, acum, nu.

Primar: Deci este un fals.

Director: Da.

Primar: Ok.

Prins cu minciuna, preotul recunoaşte că el este cel care a comis ilegalitatea şi a semnat cererea în locul fiicei sale chiar atunci, pe loc.

Reporter: Iertaţi-mă că insist, dar ce aţi făcut dumneavostră acum este fals în acte, aşa se numeşte. Să semnaţi dumneavostră acum cererea de concediu este fals în acte. De ce aţi făcut-o?

Director: Acesta nu este scrisul meu.

Reporter: Mi-aţi zis că aţi semnat dumneavostră, acum.

Director: Da, da, da.

Reporter: Păi de ce aţi semnat?

Director: Poftiţi?

Reporter: De ce aţi semnat? Aţi semnat în locul fiicei dumneavostră, în locul altei persoane… Sunteţi preot…

Director: Am înţeles cum aţi pus problema şi îmi cer iertare.

Reporter: Nu mie trebuie să vă cereţi iertare, în niciun caz.

Cu tata în Comisia de evaluare

Apoi, preotul-director mai face o mărturisire. La angajarea fiicei sale a facut parte chiar din comisia de evaluare. Spune însă că nu crede să fi fost vreun conflict de interese.

Director: Eu nu am fost decât membru şi decizia a avut-o preşedintele comisiei.

Reporter: Membru în ce, în comisie?

Director: Da.

Reporter: Păi, dumneavostră v-aţi evaluat fiica.

Director: Vă arăt şi documentele să le vedeţi, adică… eu nu am fost preşedintele comisiei.

Reporter: Nu contează, aţi fost în comisie, v-aţi evaluat fiica pentru angajare într-o instituţie în care dumneavostră sunteţi director.

Director: Da.

Reporter: Păi, nu-i nimic anormal aici?

Director: Nu, dar în vremea respectivă nu era niciun fel de interdicţie sau să fie în afara legii ceea ce…

Reporter: Moral este?

Director: Au fost două fete înscrise, nu îmi mai aduc aminte, dar pot să vă arăt documentele.

Între timp îşi face apariţia şi soţia preotului. Lucrează la muzeul din oraş, dar ţine contabilitatea şi pentru Bibliotecă, treabă pentru care este plătită separat.

Reporter: Dumneavoastră vi se pare normal treaba asta, să aveţi aici şi soţul, şi ginerele, şi fiica?

Soţie director: Dar nu-i asta o problemă că sunt aici, ne-am făcut corect…

Reporter: Păi da, dar soţul a fost în comisia de evaluarea când s-a întâmplat…

Soţie director: Nu, evaluarea se face de către…, evaluarea profesională se face de către altcineva, nu de către director.

Reporter: La angajare a fost membru în comisie.

Soţie director: Nu a fost în nicio comisie.

Reporter: Păi, dânsul a zis!

Soţie director: La cei doi…?

Reporter: La fiica dumneavoastră.

Soţie director: Nu, nu, nu.

Reporter: Doamnă, dânsul a zis.

Soţie director: Nu e adevărat. Mă întorc, cum să facă asemenea afirmaţie.

Reporter: Doamnă, cred că nu uita.

Soţie director: Nu, nu, nu.

Casa de Cultură. Coregrafie prin telefon și „repetiții” la pictură

Următoarea oprire: Casa de Cultură. De trei ori a încercat primarul să îi cunoscă pe cei care lucrează aici şi de fiecare dată nu a găsit pe nimeni la serviciu. Astăzi pare că norocul i-a surâs. Se fac repetiții. Prin telefon, cu înregistrare video, ca un fel de ore de sport la școala online.

Primar: Buna ziua.

Director: Sărut mâna…

Primar: Mască, vă rog…

Coregraf: Voiam să vă arăt o repetiţie.

Primar: Ia!

Reporter: Eraţi la o gustare, v-am deranjat.

Director: Nu ne-aţi deranjat, nu eram la desen. Păi puteţi să veniţi…

Coregraf: Atenţie. Primele patru măsuri le ascultăm să ne dăm seama de ritm… Şi pornim… Una, două, trei…

Coregraful îi arată primarului un filmuleț pe telefon:

Primar: Păi şi dumneavoastră îi vedeţi pe ei, ei se antrenează, aia este întrebarea?

Coregraf: Da. Nu, eu le pun asta lor, aşa, la fiecare repetiţie altceva, şi îi pun, apoi, pe grup să se înregistreze fiecare cum repetă.

Urmează cea mai dificilă întrebare.

Primar: Şi ce produceţi?

Director: Păi, avem mai multe segmente de activitate. Eu am avut şi anumite emisiuni în care am spus despre activitatea noastră.

Coregraf: Mai concret avem teatru, teatru, teatru de păpuşi…

Director: Dacă îmi permiţi să…, dacă îmi permiţi să…

Primar: Aşa…

Director: Aş începe cu…

Urcăm. În locul pictorilor şi epigramiştilor găsim două doamne bine înfofolite cu o pungă de covrigi în faţă.

Femeie: Am venit la o oră de desen.

Femeie: Avem o repetiţie.

Primar: Pentru ce?

Femeie: Pentru pictură, pentru Cenaclul de pictură, pentru… că noi suntem din Cenaclul Negulici.

Activitate de canto, pe teren

La Casa de Cultură lucrează şi două profesoare de canto. În momentul vizitei, lipseau. Chiar dacă de la începutul pandemiei nu s-a mai organizat niciun curs de canto, directorul susţine că au activitate intensă. Activitate de teren.

Primar: Ce fac aceste două doamne?

Reporter: Efectiv, ce fac în fiecare zi? Vin la serviciu, nu vin?

Director: Ba da, vin.

Primar: Şi ce fac? Eu nu le-am văzut niciodată şi de multe ori am venit aici şi era uşa închisă.

Director: Deci… ăăă… nu… dacă e… avem şi program de teren, cum ar veni.

Primar: A, şi ce faceţi pe teren, coregraful ce face pe teren?

Director: Coregraful… deci avem încă două cămine şi plus de asta mai ţin legătura la şcoli, dar acuma a fost mai rar.

Primar :La care şcoli, ziceţi-mi o şcoală.

Director: La toate şcolile.

Primar: Nu, ziceţi-mi acum o şcoală cu care aţi ţinut legătura în ultima lună.

Director: Păi, numărul 3, Dinicu.

Primar: Numărul 3 şi Dinicu.

Director: Da, da, da.

Primar: Deci o să îi întreb.

Registrul Agricol dăunează grav la coloană și la psihic

Vă propunem, acum, să faceţi cunoştinţă cu un angajat al Primăriei care timp de nouă luni de zile nu a mai dat pe la serviciu. Într-o zi le-a spus colegilor că s-a îmbolnăvit şi dus a fost.

Primar: Păi şi el figurează ca angajat?

Funcţionar: Da.

Primar: Păi şi de ce nu a venit?

Funcţionar: Asta nu ştiu. Diferite motive între care concediu medical, concediu de susţinere a copilului.

Funcţionar: 183 de zile de concediu medical.

Funcţionar: Eu sunt singur din martie.

Întâmplarea face ca, în momentul în care echipa Digi24 a ajuns la Primăria Câmpulung, funcţionarul să se afle, în audienţă, la primar. Tocmai îi solicita un alt post faţă de cel pe care era încadrat.

Primar: Ziceţi care este problema, dar încercaţi să fiţi sincer cu mine, vă rog.

Funcţionar: Problema este, doamna primar, că sunt foarte bolnav, nu mă simt bine, mi-e destul de rău şi…

Primar: Îmi pare rău să aud asta.

Funcţionar: Vă cred, şi mie.

Angajatul începe să îşi inventarieze una câte una bolile care l-au ţinut departe de serviciu aproape un an de zile. Mai întâi, o unghie la piciorul drept, apoi o hernie de disc şi nu în ultimul rând… stresul.

Primar: De cât timp nu aţi mai venit dumneavostră la serviciu?

Funcţionar: De când a început pandemia, din martie, am avut o problemă la picior, am avut o operaţie la piciorul drept, în martie, da, am avut o unghie cam…, în sfârşit, îmi intrase în ţesut. În primul rând nici nu pot să stau pe…, n-aş putea să mai stau pe scaun, acolo este de stat pe scaun, de stat foarte mult pe scaun, din păcate am două herni de disc. În 2015 aveam una, între timp mi-a mai apărut încă una. Pentru mine, responsabilitatea asta cu Registrul Agricol, de-a lungul anilor în care am lucrat aici, pot să spun că m-a copleşit, a fost prea mare şi m-a deranjat psihic la drept vorbind, m-a deranjat foarte tare din punct de vedere psihic.

La Primărie, „un salariu un pic mai mare decât la bancă”

La final însă, omul admite că, deşi la început a considerat locul de muncă de la Primărie unul călduţ şi sigur, acum nu îi mai place ce face.

Primar: Deci nu vă place locul acesta de muncă.

Funcţionar: Sincer, nu..

Primar: Dar atunci de ce v-aţi dorit să lucraţi la Primărie?

Funcţionar: Din mai multe motive.

Primar: Ziceţi-mi unul.

Funcţionar: Era vorba şi de siguranţa locului de muncă, era vorba şi de un salariu un pic mai mare decât aveam la bancă…

Primar: Deci e sigur, să lucrezi la Primărie este un job sigur.

Funcţionar: În general, se spune că la stat e un job mai sigur.

O concluzie dureroasă dar cât se poate de adevărată. Am văzut câteva exemple din ce înseamnă un stat sufocat de funcționari care, de multe ori, doar mimează munca. Oameni care nu au cum să performeze şi să ofere cetăţenilor un serviciu de calitate atât timp cât rămân să lucreze într-o instituţie publică doar pentru că postul este mai sigur şi mai bine plătit.


By Stiri